"Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, ...


LABIRINT - SALVARE

Am intrat pe poarta labirintului vietii  foarte increzatoare si plina de ambitii, crezand in propriile-mi puteri. Labirintul vietii, ce-i in continua transformare; usi care se inchid si usi care se deschid. Labirintul unde Lamila a facut pui care ma bantuiau, pandindu-ma  dupa colturi sau auzindu-se in departari, suflandu-mi in ceafa sau negociind drumul cu ea. M-am luptat deseori cu Lamilele altora crezand ca sunt mai putin fioroase decat ale mele si m-am simtit mult mai bine-n labirintul lor, pe moment.
Am deschis usi cu chibzuinta sau la intamplare, m-am alergat dupa miraje si m-am gasit in colturi prea intunecate ca sa mai intrezaresc iesirea. In disperare am sfasiat peretii cu unghiile si dinti, am spart ziduri cu capul, mi-am lins ranile, m-am odihnit un ceas, un an sau poate zece si am pornit iar in maratonul vietii sufocante spre gura Lamilei, obosita si ea de atata asteptare, in timp ce eu visam iesirea pe care o vedeam pe buza ei frematanda. Dar nu aceea era iesirea, Lamila fiind si ea captiva in imensul labirint.
Tarziu am inteles ce mi se parea a fi labirint si am inteles ca el nu are iesire, doar rezolvare si sens, ca iesirea nu era sfarsitul dorit si ea nu se gaseste la sfarsitul alergarii. Atunci cand drumurile se ingusteau, care la inceput erau atat de largi am inceput sa fug.  Am inceput s-alerg. Si-am alergat mereu mai departe si-am fost atat de fericita cand in sfarsit s-au conturat in departare ziduri de-o parte si de alta. Dar zidurile acestea s-au apropiat unul de altul nespus de repede si iată-ma-s deja în ultima cameră in care ma asteapta-n colt Lamila catre care alerg în continuare.
Flamanda si plina de manie e gata sa ma inhate zicandu-mi: "Trebuia doar sa-ti ridici privirea!" Fractiunea de secunda in care mi-am ridicat privirea a fost clipa salvatoare. Intunericul a disparut si-o cale luminata spre fericire am vazut cum se deschide sub obositele-mi picioare. "Eu sunt Calea, Adevarul si Vata!"- rasuna-n poaia scaldata-n soarele primitor de primavara. Lamila-si frangea mainile hidoase in timp ce cerul canta si martorii pamantesti laudau pe Cel Prea Sfant!
Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, care, dupa îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou prin învierea lui Iisus Hristos din morţi, la o nădejde vie.
1Petru 1:3



Mă dăruiesc Luminii spre-a arde necurmat
acolo unde jertfa se cere mai curat

Lumina să mă facă o flacără pe-altar
adeverind misterul din Pâine şi Pahar

Şi să mă facă rază de candela-nsoţind
gemută rugăciune din duhul suferind

Şi să mă facă-un soare strălucitor şi-aprins
mărturisind Iubirea pe cât pământ m-a-ntins

Şi să mă facă-al nopţii îndreptar
spre Adevărul Unic din orişice hotar

Şi să mă facă farul ce-arată luminos
Limanul şi Salvarea eternă în Cristos

Şi să mă facă faclă să luminez curat
Soliei înţelesul cel drept şi-adevărat

Şi să mă facă fulger puternic despicând
hotare de-ntunerec cu fiecare gând...

— Mă dăruiesc Luminii ca torţă şi ca rug,
pe totdeauna gata de jertfă şi de plug.


Traian Dorz
      #    #    #

Mielul

Era in luna lui Nisan. Eram la pascut cu oita mea care tocmai nascu-se un mielusel de parte barbateasca si pe care il purtam pe brate atunci cand obosea. Nu avea decat un an si ar fi posibil sa fie sacrificat maine seara in cinstea unei sarbatori care, spunea tata ca, va fi urmata de acum incolo cu sfintenie de poporul nostru pentru ca ea va fi o aducere aminte a izbavirii noastre. Imi aduc de aminte de ce-mi povestea mama seara la culcare, cum ma ascundea cand eram mic ca sa nu ma omoare soldatii Imparatului Egiptului. Ma tinea ascuns intr-o grota pe malul raului unde ma
veghea o verisoara in timp ce mama trebuia sa se duca la muncile grele si apasatoare; munci la care era supus tot poporul evreu. Acuma stiu, acolo am sa -mi duc mielutul si am sa-l scap si eu de la moarte. Nu vreau ca el sa moara chiar daca aceasta va insemna pedeapsa,o seara sa plec la culcare fara sa mananc. Eu nu inteleg nimic ce se petrece in ultima vreme in Gosen si Tara Egiptului. Se povesteste de catre batranii lui Israel ca Dumnezeu vrea sa ne scoata din robie si sa ne duca intr-o tara unde curge lapte si miere. In mijlocul Gosenului frematul si murmurul fericirii sta sa explodeze in urale de bucurie catre Dumnezeu. Dar ce legatura are mielutul meu cu toate acestea, nu inteleg. Sunt foarte hotarat, nu am sa las sa fie sacrificat.
Simti o mana grea pe umarul drept si cunostea asa de bine aceasta ferma si linistitoare atingere. Era mana draga a tatalui sau.
- Fiule e timpul sa facem ce ne-a cerut Dumnezeu.
- Dar, tata, eu nu inteleg de ce trebuie sa sacrificam acest mielut nevinovat ....
- Dumnezeu ni-a cerut aceasta si noi trebuie sa ne supunem pentru ca sa-L onoram si sa-L proslavim prin supunere si ascultare, in primul rand. In al doilea rand, sangele acestui miel iti va salva viata ta, a noastra si a intrgului Israel!
- Cum poate sa se intample asta?
- Dumnezeu, din pricina impietrii inimii lui Faraon, va lasa o urgie foarte grea peste Egipt. In noaptea asta Ingerul mortii va trece prin toata tara Egiptului si va omora pe toti intaii nascuti ai Egiptului. Pentru ca Ingerul mortii sa poata face deosebire intre Egipteni si evrei, Dumnezeu ne-a poruncit sa luam acest miel si sa-l taiem in seara aceasta iar cu snagele lui sa ungem usiorii casei si pragul de deasupta usii pentru ca Ingerul Mortii sa treaca mai departe pe langa noi si sa nu te ucida pe tine, apoi pe noi pentru neascultare. Practic acest miel iti da dreptul la viata. Este o onoare sa-ti dai viata pentru prietenul tau.
- Ce pretioasa este viata mea .... intai sacrificiul mamei mele, apoi cel al mielutului .... bine tata, acum am inteles. Ma supun de voie buna lui Dumnezeu, sa mergem si sa facem voia Lui.


Primeste sangele Mielului ca semn si pentru “usiorii” vietii tale, crede in EL si urmeaza-L. Iti va fi protectie in vremurile de nevoie!
Pavale


                                                                     # # #




Probabil este adevarat ca la batranete te "bantuie" amintirile copilariei pentru ca si mie incepe sa-mi joace amintirile pe cararile batatorile ale cugetului meu si de multe ori ma trezesc razand singura, sau intristandu-ma peste masura.
Azi de dimineata cand spalam niste vase la chiuveta am cazut in iuresul amintirilor, de pe timpul vacantelor de vara cand fiecaruia, dintre frati ni se atribuia cate  o sarcina de indeplinit. Suntem patru frati, trei surori si un frate care este mezinul; eu fiind cea mica dintre fete. :) Imi amintesc ca uram sa spal vasele si culmea era ca foarte des imi venea randul. Si pentru ca iubeam atat de mult aceasta sarcina o tot amanam sperand ca poate, poate se va intampla o minune si vasele vor disparea. Adevarul este ca uneori chiar se intampla, pentru ca sora mea cea mare le spala ea fiindu-i greu sa imi tot spuna: "Hai si spala vasele!". Deci credinta mea se baza pe ceva, doar ca aceste ocazii erau foarte rare si precum cresteam aproape inexistente. Ok. Si ca sa scap, pe moment, de spalatul vaselor si sa pot intra in timpul de joaca sau sa ma pot duce si eu la scaldat, la Valea Fizesului, s-a nascut in mine o dibacie nemaipomenita de a camufla vasele nespalate. Le bagam una in alta; cele mici in cele mari si la urma era doar o oala mare pe soba care nu starnea nici cea mai mica banuiala ce ascunde. Problema era rezolvata, momentam, dar cand mama mea venea acasa si le descoperea, nu vreau sa va spun ce pedeapsa incasam. Urma un sir lung de zile de spalat vase. Imi mai amintesc si acum expresia tatalui meu: "Am sa fac o "spalatoare" de vase automata, dar nu sa spele singura vasele ci sa sara la voi si sa va strige; -aveti vase de spalat!" :))
Sarcina cea mai placuta mie era sa ingrijesc de animale si mai ales de galite. Imi amitesc ca aveam o puicuta pestrita pe care am numit-o Piki si care ori de cate ori ma vedea vinea si se tupila la picioasele mele, ridicand usor din aripi, ca sa-mi atraga atentia sa o iau in brate. Am gasit-o intr-o zi moarta in gradina. A fost foarte dureros.

...........................................

Am avut un tovaras de nebunii pe masura. Era mai mic ca mine cu vreo patru cinci ani dar ne potriveam de minune. Eu gandeam, el facea. :) Era o vara torida si Tinutu, ca asa il chema pe partenerul meu de joaca, a adus un caine de lup pe care incepusem sa-l indragim foarte mult. Faptul ca era numai un pui  parea sa fie  mai natang si ii placea sa chinuie gainile. Dar nu gainile noastre ci ale vecinului. :) Nu ne deranja prea tare pentru ca noi aveam de incheiat niste socoteli mai vechi cu vecinul, asa ca nu faceam mare caz cand Ursu, ca asa il chema pe caine, se aseza pe biata gaina, de abia ca i se mai  vedea cate-un picior sau cate o aripa,   dupa ce inainte o fulguise bine. Intr-o zi vecinul l-a vazut si cu o nuielusa i-a tras cateva si saracul catelus venea fugind si chiorlitand de ni se rupea sufletul. Razboiul era deja declarat inceput. Ne-am gandit o saptamana intreaga ce sa facem, ce sa facem sa ne razbunam. La sfarsit de saptamana am ramas singuri, eu si cu cei doi nepotei, Tinutu si fratele lui mai mic Martin, tusa si unchiul plecand la o nunta iar eu aveam datoria suprema de ai supraveghea pana dimineata. Inca nu ne venise nicio idee ce sa facem ca sa-l razbunam pe Ursu pentru bataia indurata pe nedrept. Spun asta pentru ca noi eram convinsi ca el se juca cu gainile si nu avea nicio intentie rea. Era seara cand trebuia sa hranim pasarile si apoi ele urma sa intre la culcare. Cum pe vremea aceea nu erau proprietatile ingradite, sau cel putin nu in totalitate, de cele mai multe ori pasarile se mai duceau si pe la vecini. Si nu era nicio preoblema, ba pentru noi a fost o binecuvantare in seara aceea, pentru ca la cina a venit si cocosul cel falnic a vecinului. Ei acuma a sosit, mult asteptatul moment al razbunarii. Am prins cocosul si fara sa stam mult pe ganduri de parca ne-am inteles dinainte, am intrat in camara si i-am turnat pe gatlej o portie buna din cornata (bautura alcolica) renumita a matusii. Cocosul cand s-a vazut scapat din mana noastra, pentru ca noi il mai si fulguisem un pic inainte, a lua la goana spre casa si nu se opri decat in fata cotetului scotand sunete stranii si cazand cat in stanga cat in dreapta. Vecinul cand l-a vazut asa de zburlit si ca se dadea de capul morti il lua si-l si taie pe loc. Noi am batut palma si ne-am considerat razbunati, iar vecinul cred ca a avut in aceea Dumnica un cocos frrraged la masa. :)))



 
































































Niciun comentariu:

SCHIMBAREA VIZAVI DE ANOTIMPURI Omul inainte de a se intoarte la Dumnezeu Este ca un pom in iarna. Este uscat, neroditor si ai spune ca este...