vineri, 14 februarie 2014

Si imi voi lua zborul

"M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa."
Stau si privesc simfonia fulgilor de nea care ma imbie la visare.

Oare cum va fi cand voi parasi acest trup de tarana greu si nepunticios?
Voi zbura asemenea acestor fulgi de nea, doar ca destinatia va fi a cerului.. Da, voi zbura si poate pentru o clipa ma  voi opri, dar, numai pana se va face desprinderea, apoi, voi zbura intr-un zbor efemer si plin de fericire, plutind  pe fata cerului  spre locul pregatit de insasi Fiul Sau, Isus Cristos.
Va fi poate o clipa de ezitare, dar ma voi deprinde din lanturile suferintei, a tinii, cand scuturand praful de pe picioare voi fi eliberata de orice responsabilitate, cand pacatul isi va frange ghearele-i ascutite, atat doar, apoi imi voi lua zborul catre vesnicie, catre bucuria mult visata. Cete de ingeri ma vor intampina-n slava-i cereasca si ma vor lua pe aripile lor si ma vor conduce inaintea Celui Vesnic.
De ce sa ma intristez ca voi pleca?
De ce sa numesc moarte, intoarcerea acasa?
"De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da, în "ziua aceea", Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui."

Niciun comentariu:

 👀Eram copil si imi amintesc cu groaza o intamplare care m-a marcat serios. Locuiam pe o strada care era perpendiculara cu calea ferata , s...